Mesajul domnului Christian Comșa președinte ASP transmis în deschiderea Conferinței Naționale a Asociației Școlilor Particulare, București 2022

Îmi face o deosebită plăcere să deschid această primă ediție a Conferinței Naționale a Asociației Școlilor Particulare din România, un eveniment dedicat educației. Țin să vă mulțumesc pentru că ați răspuns invitației noastre de a ne reuni în jurul unei teme de interes strategic pentru societatea românească, așa cum este educația și mai ales de a ne grupa în jurul unor preocupări și valori comune.

Nu o să țin nicio lecție, însă vreau din capul locului să fixez tonul acestei conferințe în jurul ideii de drepturi și libertăți. Cred că trebuie să vedem, cu prioritate, educația, nu ca pe un serviciu public sau un act birocratic, ci ca pe un demers pentru care cu toții suntem responsabili pentru generația actuală și pentru cele viitoare. Avem datoria de a maximiza dreptul elevilor la o educație de calitate care să îi pregătească pentru orice fel de scenariu de carieră. Simplu spus, educația este un drept, iar noi, ca actori ai sistemului educațional din România trebuie să ne asigurăm, cu toate resursele materiale și intelectuale de care dispunem, că satisfacem dreptul la educație la standardele cele mai înalte.

Cu mulți dintre dumneavoastră am avut ocazia de a colabora direct sau de a ne intersecta la diferite evenimente sau acțiuni comune. Pentru ceilalți, permiteți-mi să mă prezint succint. Sunt Christian Comșa, președintele Asociației Școlilor Particulare, și alături de o echipă de oameni frumoși construim, în Municipiul București, de mai bine de 13 ani o comunitate educațională, o unitate de învățământ, de la grădiniță la liceu, în jurul valorilor, limbii și culturii germane. Am crescut de la nivelul preșcolar la nivelul primar, apoi gimnazial, iar în acest an am început școlarizarea cu prima generație de liceu.

Sunt unul dintre voi, cu aceleași preocupări, constrângeri și limitări venite din exterior. Cu toții încercăm să dăm formă concretă dreptului la educație în țara noastră, să educăm viitori profesori, viitori medici, ingineri și să lăsăm o moștenire intelectuală și, de ce nu?, materială, care să contribuie la bunăstarea noastră ca societate în anii următori. Cu toții încercăm să navigăm într-un sistem educațional care pare că încă nu și-a găsit busola în ciuda numeroaselor proiecte de reformă spuse și propuse în ultimii 30 de ani. Să navigăm către un orizont consensual care să ne unească ca o comunitate cu standarde educaționale înalte, cu capacitate de inovare și adaptare din mers la provocările exterioare și cu suficientă înțelepciune ca să ne dăm seamă că împreună și doar împreună vom putea reuși în viitorul apropiat să asigurăm învățământului locul pe care-l merită.

Acest ,,împreună,, este de altfel unul dintre scopurile conferinței noastre. Este important să fim un grup omogen, să identificăm valori și strategii de dezvoltare comune, să ne facem auziți ca o voce comună pentru ca investițiile în educația particulară să nu mai sune în urechile unor decidenți drept excepții tolerate, ci, așa cum spuneam anterior, să fie recunoscute eforturile noastre, ale tuturor, și contribuția la exercitarea dreptului la educație într-o Românie pe care o vrem, cu prioritate, educată. O societate care știe să-și discearnă valorile și consensul în jurul unor principii de guvernare democratice reușește să faciliteze și chiar să sprijine inițiativele private ale oamenilor. Noi toți am investit nu doar resurse financiare, ci și energia, atenția, cariera sau ne-am sacrificat de multe ori timpul care ar fi trebuit dedicat familiei pentru a pune pe picioare o comunitate școlară la standarde înalte, o comunitate care adesea nu e protejată de armura autorităților publice și care se află într-o perpetuă acomodare la noi reglementări.

Dragi colegi,

Creăm comunități! Suntem creatori de comunități în care reușim să aducem împreună elevi, profesori, părinți și societatea civilă – prin diversitatea activităților educaționale pe care le susținem. Îmi permit aici să invoc unul dintre principiile doctrinei creștin-democrate, care a pus bazele Uniunii Europene, care a reconstruit constituțional și politic o bună parte din țările Europei Occidentale asaltate sau chiar capturate de totalitarism în perioada interbelică. Inspirați de principiul subsidiarității pe care încercau să-l aplice în cât mai multe politici publice, creștin-democrații spuneau că școala, adică întreg sistemul de educație, trebuie gândită ca auxiliar al familiei. Școala suplinește lipsurile de formare pe care le are familia, este instituția căreia părinții își încredințează copilul spre a-i fi mai bine, din punct de vedere intelectual și ulterior, profesional. Cu toate acestea, se continuă argumentația, pentru ca școală să devină auxiliarul familiei, dar totodată, să nu confiște copilul din intimitatea valorilor familiale, ci să le îmbunătățească, trebuie să existe o comunicare continuă între elevi, părinți și profesori, comunicare mediată de valori și standarde înalte.

În fața celor două provocări internaționale recente care au pus la grea încercare toate societățile, atât pandemia de Covid-19, cât și războiul din Ucraina și criza refugiaților generată de acesta, învățământul particular din țara noastră nu doar că a dat dovadă de flexibilitate și adaptabilitate, ci chiar a venit în întâmpinarea nevoilor diferitelor categorii defavorizate. Ne-am adaptat cel mai rapid la trecerea în formatul online fără a scădea standardele educaționale, am sărit în ajutorul elevilor defavorizați și i-am sprijinit cu tablete și alte ajutoare, iar, recent, Asociația Școlilor Particulare cu implicarea multora dintre dumneavoastră a trimis mai multe TIR-uri de ajutoare în Ucraina. Noi toți ne-am pus la dispoziție unitățile de învățământ, uneori și casele, noi toți am contribuit după posibilități pentru a face bine copiilor refugiaților ucraineni.

Înainte de a trece la partea finală a intervenției mele, permiteți-mi să reiau două gânduri pe care eu le consider centrale în activitatea noastră, și anume că educația este înainte de orice un drept universalist și nediscriminatoriu și faptul că acest drept se materializează prin standarde înalte de formare, personalizate prin consensul dintre familie și școală.

Suntem cu toții aici pentru a învăța unii de alții și pentru a împărtăși bune practici. O vom face în cadrul discuțiilor formale din cele patru paneluri: asigurarea calității în învățământul preuniversitar, formarea unei echipe de profesori performantă, dezvoltarea unei culturi a comunicării cu părinții, respectiv participarea și integrarea elevilor în comunitatea școlară. Dar, totodată, o vom face și în cadrul discuțiilor informale beneficiind de prezența speakerilor și oficialităților care au dat curs invitației ASP și cărora le mulțumim în mod deosebit.

O spunem din capul locului, avem nevoie de stat, de implicarea autorităților publice. E vorba în primul rând de o recunoaștere formală a activității noastre și a rezultatelor acesteia în rândul populației școlare. Și nu doar o recunoaștere declarativă, ci una formală – cuprinsă în documente formale și materializată prin sprijin legislativ și chiar financiar. Au fost făcuți pași în acest sens prin cooptarea reprezentantului ASP în consiliul ARACIP ca membru cu drepturi depline care are pe lângă sarcinile celorlalți membri și datoria de a veghea la nediscriminarea componentei private din sistemul de învățământ preuniversitar și totodată prin cooptarea reprezentantului ASP în Consiliul pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar și în Comisia de Dialog Social de la Ministerul Educației. Simultan, am reușit, datorită mandatului încredințat de dumneavoastră, să contribui la clarificarea, completarea și modificarea mai multor acte normative care reglementează activitatea noastră.

Vă doresc și ne dorim împreună cu colegii care au contribuit la organizarea acestui eveniment să avem parte de prezentări și dezbateri fructuoase care să se materializeze în consolidarea comunității educaționale Asociația Școlilor Particulare.

Vă mulțumesc!